Taxa UE de 2 euro pe articol pentru coletele vândute online: ce trebuie să știe vânzătorii din Moldova

Din 1 noiembrie 2026, autoritățile vamale din Uniunea Europeană percep o taxă de procesare de 2 euro pentru fiecare poziție (articol) din bunurile vândute la distanță clienților din UE și importate din afara Uniunii, inclusiv din Republica Moldova. Taxa, numită oficial „Union handling fee”, este prevăzută de noul Cod vamal al Uniunii, Regulamentul (UE) 2026/2108. Cuantumul ei a fost stabilit de Comisia Europeană prin Regulamentul delegat (UE) 2026/2152.

Ce s-a schimbat pe 1 noiembrie

Regulamentul (UE) 2026/2108, adoptat de Parlamentul European și Consiliu pe 16 septembrie 2026, prevede la art. 20 alin. (2) o taxă de procesare a Uniunii, „de un cuantum fix per articol”, pentru gestionarea cererii de punere în liberă circulație a bunurilor „vândute prin vânzare la distanță”. Comisia Europeană a fixat cuantumul la 2 euro per articol prin Regulamentul delegat (UE) 2026/2152 din 21 septembrie 2026. Pe pagina dedicată reformei vamale, Comisia confirmă că taxa se aplică din 1 noiembrie 2026.

Potrivit Comisiei, suma corespunde costurilor aproximative ale supravegherii vamale pentru aceste bunuri: verificarea datelor, analiza de risc, controalele și infrastructura aferentă. Contextul este volumul comerțului online. În 2025, în UE au intrat 5,9 miliarde de articole de comerț electronic de valoare mică, de patru ori mai multe decât în 2022, potrivit Comisiei.

Ce este un „articol” și de ce contează

Ghidul Comisiei pentru statele membre și operatori definește „articolul” ca unul sau mai multe bunuri dintr-un transport care au aceeași clasificare tarifară, aceeași descriere și, unde se declară, aceeași origine. Ghidul precizează că, din cauza limitărilor sistemelor informatice, taxa de 2 euro și taxa temporară de 3 euro se aplică automat pe fiecare linie din declarația vamală, indiferent de numărul de bucăți de pe acea linie.

Vama olandeză dă un exemplu în informarea publicată pentru declaranți: un colet cu două cămăși, trei pulovere și o pălărie înseamnă trei linii de declarație, deci 3 × 2 euro = 6 euro taxă de procesare.

Cine o plătește

Potrivit ghidului Comisiei, debitorul taxei este declarantul, adică cel care depune declarația vamală. De regulă, acesta este curierul, operatorul poștal, platforma sau reprezentantul vamal. Comisia explică că, prin reformă, responsabilitatea pentru plata taxelor și pentru respectarea regulilor trece de la consumator la platformele, vânzătorii sau transportatorii implicați. Nimic nu împiedică însă ca acest cost să fie transferat în prețul final sau în tariful de livrare.

Taxa se plătește în momentul acceptării declarației vamale și nu se restituie. Ghidul Comisiei arată că ea rămâne datorată și dacă bunurile nu sunt puse în liberă circulație sau dacă declarația este invalidată. Vama olandeză menționează explicit și cazurile în care livrarea eșuează sau destinatarul refuză ori returnează coletul. În plus, la taxa de procesare se aplică TVA, pentru că ea face parte din baza de impozitare a livrării, potrivit ghidului.

Când se aplică și când nu

Definiția determinantă este cea a „vânzării la distanță”. Ghidul Comisiei enumeră patru condiții. Bunurile sunt livrate de o persoană impozabilă, inclusiv de o platformă online considerată furnizor. Clientul se află pe teritoriul vamal al UE și nu este plătitor de TVA, de exemplu o persoană fizică. La momentul vânzării, bunurile se află în afara UE. Transportul se face de vânzător sau în numele lui, inclusiv atunci când vânzătorul subcontractează livrarea ori încasează costul transportului de la client.

• Se aplică: un magazin online din Moldova, o firmă sau un vânzător înregistrat ca persoană impozabilă care vinde unei persoane fizice din România, Italia sau Germania și expediază coletul prin curier.

• Se aplică: aceeași vânzare făcută printr-o platformă online, inclusiv prin schema IOSS (ghișeul unic pentru importuri), indiferent de valoare.

• Nu se aplică, potrivit definiției: livrările către o firmă din UE plătitoare de TVA (B2B). Ghidul precizează că lipsa unui cod de TVA în declarație indică vama că este vorba de o vânzare la distanță.

• Nu intră în definiție: coletul trimis de o persoană fizică din Moldova unei rude sau unui prieten din UE, fără vânzare, pentru că nu există un vânzător persoană impozabilă. Ghidul Comisiei nu tratează explicit coletele-cadou. Pentru astfel de trimiteri rămân aplicabile regulile vamale obișnuite pentru bunurile fără caracter comercial.

Această distincție lipsește din unele informări apărute în presa din Moldova, care au scris că taxa se aplică „tuturor coletelor” care intră în UE. Nova Post, unul dintre operatorii care livrează din Moldova în UE, a precizat într-o informare pentru clienți că taxa se aplică doar expedierilor de la persoane juridice.

Exemplu de calcul

Un mic producător din Chișinău vinde online unei cliente din Iași, persoană fizică, o comandă de 120 de euro: două căni de ceramică identice, o ie brodată și o carte. Sunt trei tipuri de bunuri, cu coduri tarifare diferite, deci trei linii în declarația vamală.

• Taxa de procesare a UE: 3 linii × 2 euro = 6 euro, plus TVA aplicat la această sumă.

• Taxa vamală temporară, dacă se aplică: 3 linii × 3 euro = 9 euro, pentru că valoarea coletului nu depășește 150 de euro.

• Total taxe fixe la import, înainte de TVA: până la 15 euro pentru o comandă de 120 de euro.

• Dacă aceleași bunuri ar fi trimise în trei colete separate, câte unul pentru fiecare produs, taxele fixe ar fi aceleași, fiecare colet având câte o linie.

Potrivit ghidului Comisiei, există și un aspect relevant pentru exportatorii din Moldova, țară care are cu UE un acord de liber schimb. Bunurile care beneficiază de tratament tarifar preferențial pot fi declarate cu codul de preferință în declarația standard (H1), caz în care taxa temporară de 3 euro nu se aplică, cu condiția ca TVA să nu fie colectat prin IOSS. Toate bunurile importate prin IOSS plătesc taxa temporară de 3 euro. Taxa de procesare de 2 euro se aplică însă în toate cazurile de vânzare la distanță, inclusiv bunurilor cu origine preferențială.

Ce trebuie să schimbe vânzătorii din Moldova

Odată cu taxa de procesare, de la 1 noiembrie 2026 devine obligatorie, pentru bunurile vândute la distanță în colete de până la 150 de euro, furnizarea identificatorilor de produs (PID) către vamă, potrivit ghidului Comisiei. Perioada voluntară a fost 1 iulie – 31 octombrie 2026, iar de la 1 noiembrie lipsa sau eroarea datelor poate fi sancționată. Nova Post precizează că, pentru fiecare articol, sunt necesare trei tipuri de coduri: codul folosit de vânzător sau de platformă (de exemplu SKU, ID-ul anunțului), codul intern al producătorului sau furnizorului și identificatorul internațional (EAN/GTIN, ISBN, UPC). Pentru produsele fără cod internațional, de exemplu cele handmade, operatorul indică folosirea unui cod special.

• Calculează din nou costul final pentru clientul din UE: 2 euro pe fiecare tip de produs din comandă, plus TVA, și, pentru coletele de până la 150 de euro, eventual 3 euro pe articol.

• Anunță clienții din UE, înainte de plată, despre taxele care pot apărea la livrare.

• Verifică dacă fiecare produs și fiecare variantă (mărime, culoare) are un cod propriu și dacă poți obține codurile de la producător sau furnizor.

• Nu folosi numărul comenzii în locul codului de produs.

• Verifică împreună cu curierul cine depune declarația vamală, cine plătește taxa de procesare și cum se refacturează.

• Ține cont că taxa nu se restituie la retururi sau la refuzul coletului și decide cine suportă costul în politica ta de retur.

• Pentru produsele de origine moldovenească, întreabă curierul sau reprezentantul vamal dacă și cum poate fi declarată originea preferențială.

Ce urmează

Taxa temporară de 3 euro se aplică până la 1 iulie 2028. După această dată, potrivit Comisiei, bunurile vândute la distanță vor plăti taxele vamale obișnuite. Tot din 2028 va funcționa o taxă de procesare mai mică pentru bunurile vândute din antrepozite vamale pentru vânzări la distanță, iar comerțul online va trebui să folosească Hub-ul de date vamale al UE. Comisia va reevalua la fiecare doi ani nivelul taxei de procesare, în funcție de costurile reale ale vămilor.